31 august 2013

Prin Muntii Rodnei (29-31 aug 2013)

[Autor: Alin]

Ziua 1

5:00 AM: Cluj-Napoca -> Nasaud, cu masina
7:20 AM: Nasaud -> Rodna Veche (jud. Bistrita Nasaud), cu trenul
9:00 AM: Ajungem in Rodna

    Cateva minute trecute peste ora 9, si pornim la drum. Incepem cu traversarea comunei  Rodna, apoi o luam pe marcaj punct albastru pe drum forestier. Ploaia marunta se incapataneaza sa ne insoteasca, iar drumul ne antreneaza intr-o urcare sustinuta, astfel ca nu trece mult timp si ne vedem deasupra, pe pasune, cu panorama asupra vaii si a localitatii SantDrumul continua mai domol, ploaia inceteaza, dar dam de primele stane, ale caror caini nu ezita sa ne “salute”. Din inaltimi, au inceput sa coboare oameni cu cirezi de vite, cai, chiar si porci, cu care au fost la pascut. Peisaj minunat,  din vai se ridica ceata,  se misca in toate directiile… ceata si nori intr-un tinut mioritic.







    Urcarea continua prin padure. La un moment dat, ne oprim sa mancam, dar nici nu terminam bine si reincepe ploaia. De  data asta pare mult mai hotarata si prevesteste cei 11 mm promisi de meteorologi pentru aceasta dupa masa.  Iesim apoi din padure si ajungem din nou pe pasune,  parasind drumul forestier. Ploaia se intetea cand ne-am intalnit cu un baiat de 14 ani, cu turma de oi, care ne-a dat cateva indicatii asupra locului si ne-a spus ca nu mai avem mult pana la refugiul Salvamont. Ne-am amuzat cand, dupa o curba, a aparut in fata noastra un grup de turisti straini, toti echipati cu pelerine; s-au amuzat si ei vazandu-ne, trei calatori in ploaie care nu coborau, ci urcau spre inaltimi.

    Antrenati de ideea unui adapost de ploaie, inaintam hotarati si ajungem la Refugiul Ancuta (1520 m), din Saua Curatel. Eram deja uzi, apa s-a infiltrat si in ghete, iar mai tarziu aveam sa constat ca apa mi-a ajuns si in rucsac, trecand de pelerina protectoare si a reusit sa imi ude mare parte din haine si chiar o parte a sacului de dormit. In Refugiu nu era nimeni; am fost impresionati de conditiile oferite: camera  cu prici, o alta camera si balcon in care ne-am pus  hainele si ghetele la uscat, toate astea la etaj, iar la parter un “living” in care sa luam masa. Era cu mult peste conceptia de refugiu pe care ne-am format-o pana atunci. Analizand situatia, a fost destul de usor sa ne hotarat sa ramanem pana dimineata urmatoare. Dupa ora 4, ploaia s-a oprit si un vant puternic i-a luat locul, dar pana spre seara a incetat si el.





    Ne-am reintalnit cu baiatul cu turma, care isi pastea oile aproape de refugiu; ne-a povestit despre viata de cioban, despre pericolul lupilor si al ursilor din apropiere care ameninta turmele.Ne-a povestit despre interactiunea ciobanilor cu ursii, dar copilul vorbea in graiul locului, cu multe regionalisme, astfel ca eu, derutat, am ajuns sa inteleg ca ursul dadea cu pietre dupa cioban si nu invers J.

    Ne-am asigurat ca avem planul pentru a doua zi, speram sa inaintam cat mai mult pe creasta; ma intrebam cat vom reusi sa parcurgem, dar raspunsul la intrebare aveam sa-l aflu a doua zi destul de devreme… Pe la 9:30 -10 PM ne-am bagat in sacii de dormit, hotarati sa ne trezim devreme.


Ziua 2

6:00 AM: Trezirea

    Saua Curatel ofera o panorama deosebita  a vailor. Cand ne-am trezit, am fost incantati de ceata din vai in miscare ascendenta, de spectacolul de nuante dintre culmi, nori si soarele care incerca sfios sa iasa dintre nori.





    Am parasit refugiul  in jur de ora 8 si am inceput urcusul spre creasta. Stiam ca avem mult de mers, astfel ca nu am zabovit pe drum. In scurt timp am ajuns destul de sus si am dat de vremea mai putin buna, ceata si vant puternic. Dupa doar doua ore eram pe varful Ineu (2279 m), al doilea ca inaltime din Muntii Rodnei. Ne-am bucurat ca am scos un timp bun, fata de cele trei ore estimate pe indicator.


Varful Ineu (2279 m)
 Eram acum pe traseul de creasta, eram in nori…Oprindu-ne la un indicator, ne orientam pe harta cand ne-am trezit in spate cu 6-7 dulai care se uitau la noi. Din fericire, doar ne examinau, sperand sa capete ceva de mancare de la noi. Precauti, am pornit din nou. O ora si jumatate am continuat la pas de mars cu rucsacii in spate. Nu se plangea nimeni ca e greu, ca e obosit, ca-i e foame, sete sau frig, nu cerea nimeni pauza… mergeam ca vantul, prin vantul de creasta. Pe Coasta Neteda am intalnit si cateva zone mai dificile, comparabile cu cei “3 pasi de moarte” din Fagarasi, mai ales ca pietrele ude erau alunecoase.

    Nu ploua, dar apa din iarba a patruns in ghetele inca umede din ziua precedenta; simteam balta din ghete. Norii in care eram nu ne ofereau o vizibilitate mai mare de cativa metri, iar  soarele  nu parea sa apara prea curand.La Tarnita lui Putredu, am intalnit marcajul triunghi albastru care coboara din creasta spre satul Valea Vinului.  Analizand situatia, ne-am dat seama ca nu are sens sa continuam traseul de creasta, mai ales ca nu ne puteam bucura de priveliste. Astfel, am hotarat sa continuam pe triunghi albastru. A fost un moment ciudat pentru mine, era practic prima data cand abandonam un plan initial pe munte, dar am inteles ca nu e un abandon si ca nu noi suntem “sefii”, ci muntele, care ne lasa intr-o masura mai mare sau mai mica, sa il calcam.

    Prima parte a traseului de coborare ne-a scos din nori. Am inceput sa avem vizibilitate, sa vedem culmi insorite; in spatele nostru ramanea marea de nori care acoperea creasta muntilor. 



Am continuat cu o coborare accentuata prin padure, pana am ajuns la un drum forestier, iar in final, in satul Valea Vinului. Ne-am cazat la Cabana Bradul, unde am stabilit planuri viitoare de strabatere a crestei Muntilor Rodnei, pe vremuri mai putin capricioase.




Ziua 3

8:00 AM Trezirea
9:00 AM Pornirea spre Rodna

De la Valea Vinului, pana la gara Rodna Veche sunt 9 km, iar drumul e asfaltat.  Pe parcurs, am gasit izvoare minerale.

11:00 AM Rodna Veche -> Nasaud , cu trenul





12:30 PM Nasaud- > Cluj- Napoca, cu masina