[Autoare: Anca]
[Foto: Alin]
In dimineata zilei de 19 mai pornim entuziasti spre Muntele Baisorii avand ca obiectiv final Muntele Mare. Cine? Eu (Ancu), Radu si Alin.
Traversarea Partiei Mari nu a fost dificila, amuzamentul a inceput abia cand nu mai aveam puncte de reper si ne-am lasat condusi de intuitie pe poteci care se intersectau cate cinci-sase. Ne lasam pe rand intuitia fiecaruia sa decida urmatoarea directie.
Am avut privilegiul de a vedea pentru prima data nemaipomenitul proces de polenizare. Eram atat de uimiti de cantitatea de polen transportata de adierile de vant incat ignoram cantitatile inhalate si cele depuse in fiecare por (binecuvantam faptul ca nu avem alergie la polen).
Eram trei suflete fascinate de splendoarea florilor, scartaitul crengilor uscate, acompaniati de cantecul unui cuc..a fost surprinzator de placut sa intalnim la abia 5-10 m distanta caprioare, sa analizam anatomia unor soparle, comportamentul unei buburuze si energia unei vulpi ivite in departare.
[Foto: Alin]
Am facut cercetari cu o zi inainte, am listat o descriere pentru a nu ne rataci (am auzit zvonuri ca ar cam lipsi marcajele in zona), atat doar ca Radu, responsabil cu traseul listat, l-a uitat acasa.
Cu pleoapele grele inca, fara a detine prea multa tehnologie (nici macar un smartphone cu GPS) ne continuam drumul de la Cluj, cu masina, depanand amintiri (pe fundal auzindu-se muzica postului de radio preferat).
Ajunsi la Hotelul Alpin din statiunea Muntele Baisorii ne informam (Alin abordeaza un domn salvamontist) despre traseul ce urmeaza sa-l parcurgem la pas, fara harta, fara descriere, cu mult entuziasm, fara prea multe bagaje (apa putina ;)) ). Adierea rece a vantului parca ne reaminteste ca suntem la munte, noua celor trei drumeti cu aceeasi dorinta de a se bucura de frumusetea naturii pe potecile montane.
Traversarea Partiei Mari nu a fost dificila, amuzamentul a inceput abia cand nu mai aveam puncte de reper si ne-am lasat condusi de intuitie pe poteci care se intersectau cate cinci-sase. Ne lasam pe rand intuitia fiecaruia sa decida urmatoarea directie.
Am avut privilegiul de a vedea pentru prima data nemaipomenitul proces de polenizare. Eram atat de uimiti de cantitatea de polen transportata de adierile de vant incat ignoram cantitatile inhalate si cele depuse in fiecare por (binecuvantam faptul ca nu avem alergie la polen).
 |
| Viitoare conuri de conifere |
Eram trei suflete fascinate de splendoarea florilor, scartaitul crengilor uscate, acompaniati de cantecul unui cuc..a fost surprinzator de placut sa intalnim la abia 5-10 m distanta caprioare, sa analizam anatomia unor soparle, comportamentul unei buburuze si energia unei vulpi ivite in departare.
Dupa o mica deviere (sa nu-i spunem ratacire) ni s-a deschis o "belvedere" care ne-a facut sa realizam ca ne abatusem de la marcaj, aflandu-ne in directia tocmai opusa obiectivului nostru.
Foarte amuzati de aventura noastra ne intoarcem spre traseul propus. Alin recunoaste anumite detalii dintr-o experienta anterioara.. (baietii aveau si experienta participarii la Maratonul Apuseni) si asa putin demoralizati ajungem la frumoasele casute din apropierea varfului Buscat.
Dispuse asimetric, din lemnul cenusiu, sub lumina soarelui pareau niste opera de arta, un decor pregatit pentru un platou de filmare..inspirau ceva rustic si misterios..pareau refugii in acel loc de pace si simplitate. Imaginea ne-a oprit in contemplare, motivatia a crescut si ne-am incapatanat sa continuam drumul spre a ne atinge obiectivul de a calca pe Muntele Mare.
Drumul spre Muntele Mare si baza militara ofera o priveliste extraordinara, ne amuzam cand intalneam petece de zapada, ne fascinau brandusele si galbenul unor floricele iubitoare de apa care rasareau pe cursul paraiaselor de munte.
Ne obosim putin in traversare mlastinilor, parea o portiune cu smocuri de iarba parca gandite ca sprijin pentru traversare.. oricum satisfactia de ajunge pe Muntele Mare e incomparabila, deci merita orice efort!
Pare o gluma denumirea varfului deoarece nu este un munte asa de "mare" , frumusetea consta in dispunerea fragmentelor de piatra, bucati de roca ce par piesele unui puzzle tridimensional..privelistea oferita, senzatia de inalt si apropierea de nori sunt demne de experimentat!
Drumul la intoarcere intotdeauna e mai usor (asa se spune)..am planuit activitati viitoare, rememoram ratacirea, visam cu ochii deschisi la capricii (mancare,inghetata si bere) si atunci se nastea si idea de blog ca mijloc de impartasire a experientei montane a unor oameni obisnuiti.
Spre final, organismul ne reamintea ca a fost o zi insorita, pielea era abundata de vitamina D, sufletul eliberat de griji si reincarcat de pace, plamanii oxigenati, trupul revigorat..
O adevarata experienta a bucuriei datorata unei simple iesiri intre prieteni intr-un cadru natural, armonios, la munte!
Vrei sa experimentezi si tu sentimente de uimire la frumusetea si simplitatea naturii, sa te eliberezi, sa te deconectezi de urban si sa vibrezi cu natura?
Dispuse asimetric, din lemnul cenusiu, sub lumina soarelui pareau niste opera de arta, un decor pregatit pentru un platou de filmare..inspirau ceva rustic si misterios..pareau refugii in acel loc de pace si simplitate. Imaginea ne-a oprit in contemplare, motivatia a crescut si ne-am incapatanat sa continuam drumul spre a ne atinge obiectivul de a calca pe Muntele Mare.
Drumul spre Muntele Mare si baza militara ofera o priveliste extraordinara, ne amuzam cand intalneam petece de zapada, ne fascinau brandusele si galbenul unor floricele iubitoare de apa care rasareau pe cursul paraiaselor de munte.
Ne obosim putin in traversare mlastinilor, parea o portiune cu smocuri de iarba parca gandite ca sprijin pentru traversare.. oricum satisfactia de ajunge pe Muntele Mare e incomparabila, deci merita orice efort!
Pare o gluma denumirea varfului deoarece nu este un munte asa de "mare" , frumusetea consta in dispunerea fragmentelor de piatra, bucati de roca ce par piesele unui puzzle tridimensional..privelistea oferita, senzatia de inalt si apropierea de nori sunt demne de experimentat!
Drumul la intoarcere intotdeauna e mai usor (asa se spune)..am planuit activitati viitoare, rememoram ratacirea, visam cu ochii deschisi la capricii (mancare,inghetata si bere) si atunci se nastea si idea de blog ca mijloc de impartasire a experientei montane a unor oameni obisnuiti.
Spre final, organismul ne reamintea ca a fost o zi insorita, pielea era abundata de vitamina D, sufletul eliberat de griji si reincarcat de pace, plamanii oxigenati, trupul revigorat..
O adevarata experienta a bucuriei datorata unei simple iesiri intre prieteni intr-un cadru natural, armonios, la munte!
Vrei sa experimentezi si tu sentimente de uimire la frumusetea si simplitatea naturii, sa te eliberezi, sa te deconectezi de urban si sa vibrezi cu natura?
Indemnul e simplu: HAI LA MUNTE!
