25 august 2009

Vf. Moldoveanu prin Valea Vistei Mari (22-24 aug 2009)

[Autor: Alin]

Prima mea drumetie propriu-zisa la munte "s-a nimerit" sa fie chiar cucerirea acoperisului Romaniei, in august 2009. Am acceptat provocarea fara a avea vreo experienta anterioara sau echipament adecvat (nu aveam nici macar ghete sau sac de dormit).



Traseul a inceput in orasul Victoria, mergand pe triunghi rosu prin Valea Vistei Mari pana la Portita  Vistei (2310 m), apoi pe creasta, vf. Vistea Mare (2527 m) si vf. Moldoveanu (2544 m).



Dupa o noapte de calatorit cu trenul , si inca vreo 10 km de mers pe jos dimineata din orasul Victoria pana la poalele Fagarasilor, am facut un popas de vreo 2 ore pentru a ne incarca bateriile inainte de a incepe urcarea.





Pe la  ora 13 am inceput sa urcam, iar spre seara am ajuns la locul de campare, in etajul de ierburi alpine, la cca 1900- 2000 m.





A doua zi, dimineata devreme, am pornit spre creasta.


 Neavand coditie fizica, urcarea mi s-a parut foarte solicitanta, dar entuziasmul de a urca pe Moldoveanu, completat de vederea unui capre negre si a unei marmote mi-a distras atentia de la efortul pe care il faceam.






Ajuns sus, pe creasta, am vazut o lume care mi-a fost total necunoscuta pana atunci; erau Fagarasii, in toata splendoarea lor.








Am apucat sa ne bucuram de priveliste si sa facem poze, dar imediat dupa aceea am fost invaluiti de nori. Eram, pentru prima data, cu capul in nori - la propriu.








Coborarea pana la poalele muntelui, pe acelasi traseu, a fost foarte rapida.






Doar ca ajunsi jos era deja seara si a inceput o ploaie zdravana care nu se mai oprea. Stand de ploaie cu o pelerina firava, calculam variantele pe care le aveam la dispozitie: pana in gara Ucea erau cam 15-20 km, iar urmatorul tren spre Brasov era dimineata pe la 4:30.  Am pornit, asadar, incet, prin ploaie spre...Ucea.

Nu am mers mult, si un localnic dintr-un sat din apropiere, ne-a ajuns din urma cu masina. Vazandu-ne, a oprit, a aflat care-s intentiile noastre, si ne-a luat la el. Ne-a omenit cu mancare sanatoasa si tuica de prune si ne-a oferit un pat calduros,  iar a doua zi, dimineata, ne-a dus cu masina la gara. Imi amintesc si acum cu recunostinta de ospitalitatea familiei.

Zorii celei de-a treia zi ne-au gasit in tren; abia ne miscam de la febra musculara, dar a meritat intru-totul. As fi fost gata oricand sa repet experienta.




1 august 2009

Prolog

[Autor: Alin]

Ideea de a crea un blog ne-a venit in momentul in care i-am vazut si utilitatea. Nu l-am creat pentru a ne evidentia personal, ci pentru a deservi un scop maret - consideram noi - acela de a face cunoscuta frumusetea muntilor tarii noastre si de a trezi in cat mai multi oameni dorinta de a pasi pe cararile Carpatilor, sa poate admira o lume plina de viata, frumusete si vraja.

M-tii Retezat, septembrie 2012