6 aprilie 2014

Muntii Bihor (1 feb 2014)



[Autor: Alin]
[Foto: Zanu, Alin]

In ideea de a asalta vf. Bihor, zis si Cucurbata Mare, la scurt timp dupa vizita la varul sau, vf. Vladeasa, ne-am organizat – Roxi, Zanu, Radu, Cristi si eu- si am pornit spre valea Ariesului, intr-un atac de o zi.

Repere geografice generale (sursa harta: wikipedia.org)

Inarmati cu sandwhich-uri, ceai fierbinte si dulciuri, dar mai ales cu voie buna, am ajuns in satul de vacanta Vartop in jur de ora 9:30.  Pentru a lua inamicul prin surprindere, am parcurs o diferenta de nivel de circa 300 m cu telescaunul.
Am urmat apoi marcajul banda rosie, intrand in padure.









  Apoi am iesit in creasta, zarindu-l pe strajerul lui Cucurbata Mare, vf. Piatra Graitoare (1658 m).



Pe vf. Piatra Graitoare (1658 m).
L-am invadat inainte de a da mai departe vestea sosirii noastre.

Dar in zare se vedea insusi  Cucurbata Mare. Avand 1849 m altitudine, este cel mai inalt varf din Apuseni, desi nu asa popular ca secundul sau, vf. Vladeasa (1836 m).

In plan indepartat, releul de pe varful Bihor


In plan indepartat, releul de pe varful Bihor

Distanta pana la el parea mica. Ne-am amintit insa de sfatul salvamontistilor in tactica de asalt: sa nu ne lasam furati de peisaj, distanta e mare.
 
Inaintarea a fost putin anevoioasa, trebuia sa ne facem urme in zapada care depasea nivelul ghetelor.









 Dar ne-am bucurat de zapada, era mult mai multa decat ne-am fi imaginat ca putem gasi.

Timpul trecea, iar noi, cu cat ne apropiam mai mult , vedeam ca distanta ramasa era mult mai mare decat o estimasem.

Vrand totusi sa ne intoarcem pe ziua, nu am ajuns pana pe varf. Dar creasta  ofera o perspectiva larga a Apusenilor, si nu numai, deoarece se vad si Muntii Retezat.





La intoarcere, vantul a inceput sa bata cu putere in timp ce soarele apunea.



 







Ne-am intors cu promisiunea ca vom reveni si vom ajunge si pe varf in conditii mai prielnice.
 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu